Copil fiind auzeam femeile vorbind despre
strigoi, femei care puteau sa vorbeasca cu mortii si mai ales ca sufletul inca
haladuieste prin casa 40 de zile apoi se linisteste si pleaca.Aveam cam 14 ani
cand am trait o experienta neplacuta de
care imi aduc cu fiori aminte si acum.
Bunicul din partea tatalui meu era un om cu
dubla personalitate, cu cei ai casei se purta ca un stapan, nimeni nu avea voie
sa ii iasa din cuvant iar cu strainii era painea lui dumnezeu. Curtea era plina
de oratanii, grajdul adapostea o vaca cu vitel si o iapa pe nume Stela si un
staul cu 10 oi si un berbec de rasa pe
care il folosea la monta. Berbeacul il tinea legat cu un lant gros pentru ca nu
suporta pe nimeni pe langa el decat pe bunicu. Intr-o zi nu am de lucru si m-am
dus la staul si am inceput sa intarat berbecul. Acesta s-a zbatut in lant pana
l-a rupt , a sarit gardul si venea in fuga peste mine,noroc ca langa tarc era o
poarta care dadea in gradina de zarzavat.Eu am scapat dar berbecul furios l-a
zarit pe bunicu-meu si a alergat spre el , l-a izbit cu putere si l-a aruncat
cativa zeci de metri.
Bunicul s-a ales cu cateva coaste rupte pe
care nu s-a dus la docto
r sa se caute si in timp i-au adus moartea.Dupa ce a
murit, eu eram in vacanta de vara la tara.Dormeam in casa mare chiar in patul
unde murise bunicul. Intr-o noapte pe la 3 am iesit afara pentru ca aveam nevoie
la baie. Am revenit in casa, am incuiat usa care se inchidea cu un zavor de
lemn pe dinauntru, deci nu se putea intra din afara, am traversat salita si am
intrat in camera in care dormeam. Cand eram aproape sa atipesc din nou am auzit
cum se trage zavorul de la usa mare, usa deschizandu-se ,pasi greoi pe salita
si apoi usa de la camera mea deschizandu-se.Am deschis ochii crezand ca e bunica, a venit dupa ceva,
dar nu se vedea nimeni.Apoi am simtit cum ceva respira deasupra mea , dar
respiratia era ca si cum te izbeste aerul rece cand deschizi usa la
frigider.Dupa un timp m-am dat jos din pat am aprins luminile in toate casa, am
verificat usile, dar erau incuiate . Cand i-am povestit bunicii a zis ca am
visat, dar peste ani intreband un preot mi-a spus ca era sufletul bunicului,
care venea dupa apa care i se punea seara si dupa bucata de rahat pusa cu apa
ca sa-i potoleasca foamea si setea.
Etichete: articole, personal