Noaptea

Este noapte. O noapte înstelată care îmi aminteşte de copilăria mea şi cum astăzi numai la sate o mai poţi vedea. DA...  A-ţi ghicit. Mă aflu la cinci kilometri de oraşul Băileşti, localitatea natală a lui Amza Pelea, celebrul actor român ce a dat viaţă unui tot atât de celebru personaj – nea Mărin, într-un sat mirific numit Galiciuica.
M-am trezit pe la ora 2,00, iar afară este un cer senin şi pot vedea o ploaie de stele cum nu am mai văzut de când eram copil în municipul Craiova, capitala Olteniei, celebra Bănie în care astăzi din cauza poluării nici soarele nu-l mai vedem în timpul iernii. Aceste stele îmi creează o ciudată senzaţie de apropiere, ca şi cum aş putea, dacă mi-aş dori s-o fac, să le ating cu mâna.
Liniştea nopţii nu e stricată decât de cântatul liniştit al unui greier, de ţipătul mai rar dar strident al unei păsări de noapte, probabil o bufniţă, precum şi de lătrăturile, care se aud undeva departe, ale unor câini care îşi fac datoria de a păzi proprietăţile pe care le au stăpânii lor. Afară este o vreme foarte plăcută în contrast cu canicula de peste zi, cu toate că suntem la mijlocul lui septembrie, aerul e curat şi  parcă îmi insuflă sănătate pînă în străfundul plămânilor făcând să-mi fugă somnul şi  toată oboseala acumulată prin intensa muncă de peste zi. Renunţând la somn mă bucur de această atmosferă edilică şi contemplu în linişte bolta stelară un timp cât mai indelungat, până când, deodată din apropiere se aude un ţipăt sacadat care mă trezeşte din reveria mea, ţipăt care de fapt reprezintă cântatul cocoşului care este stăpânul orătăniilor din curte şi care le anunţă pe acestea că se apropie dimineaţa. Ca la o comandă în sat încep pe rând să cânte cocoşii la concurenţă cu lătrăturile câinilor, iar eu constat că nu am dormit decât vreo patru ore, dar mă simt pregătit pentru o nouă zi de muncă.
by Milu

Etichete: ,